|
Una dintre cele mai otrăvitoare ciuperci este Amanita phalloides și de aceea trebuie să știm s-o recunoaștem, fără dubii, pentru a ne feri de ea.
Este responsabilă pentru 90% din intoxicaţiile fatale cauzate de ciuperci. Mai puţin de 1.8 uncii pot provoca vărsături, delir, colaps şi apoi moartea. Se spune că este o moarte oribilă.
În ciuda multor ani de cercetare detaliată a toxinelor pe care le conţine, nu există încă un antidot.
Larg răspîndite în întreaga Europă, A. phalloides cresc în păduri de foioase - stejar, castan, pin, mai puţin frecvent crește la conifere. Cel mai frecvent crește sub stejari, fagi, castan, mesteceni, carpen, dar și pini şi molizi. Crește vara şi toamna.
Pălăria este de culoare gălbui - măslinie, palid-gălbui, verde-oliv, adesea mai deschisă la culoare spre margini.
Suprafaţa este lipicioasă atunci când ciupercile sunt ude şi e uşor de cojit, o caracteristică asemănătoare multor ciuperci comestibile.
Are un voal parţial în jurul inelului de aproximativ 1 până la 1,5 cm. Tulpina este de culoare albă, cu o risipire de cenuşiu şi este de 8 - 15 cm lungime şi 1 - 2 cm grosime, cu un sac umflat la bază.
Mirosul a fost descris ca iniţial slab şi dulce ca mierea, dar apoi devine copleşitor, bolnăvicios-dulce şi inacceptabil.
Toxicitatea nu este redusă prin fierbere, congelare, sau uscare.
Se recomanda evitarea colectarii altor specii de Amanita, cu totul.
Confuzii
Întâmplător, aceste ciuperci toxice seamănă cu mai multe specii comestibile (mai ales cu ciuperca lui Cezar - Amanita Caesarea şi ciuperca de paie - Volvariella volvacea), frecvent consumate, crescând astfel riscul de otrăvire.
Amanita phalloides:
A. phalloides pot fi confundată cu speciile comestibile de Agaricus, în special tinere, neexpandate.
În Europa, alte specii colectate includ diverse ciuperci verzi din genul Russula - pâinișoare, şi Tricholoma -considerată periculoasă .
Russula heterophylla , R. aeruginea, şi R. virescens se disting prin carnea lor fragilă şi lipsa unei volve sau inel.
Alte specii similare includ A. subjunquillea, în estul Asiei, şi A. arocheae.
Simptomele otrăvirii
Au un gust plăcut și acest lucru, împreună cu întârzierea în apariţia simptomelor, o face deosebit de periculoasă.
Iniţial, simptomele sunt gastro-intestinale şi includ colici, dureri abdominale, cu diaree şi vărsături care pot duce la deshidratare, hipotensiune arterială, tahicardie, hipoglicemie. Aceste prime simptomele se remit două-trei zile după ingestie. O implicare mai serioasă duce la deteriorare hepatică cu icter, diaree, delir, convulsii şi coma, encefalopatie hepatică, insuficienţă renală, coagulopatii, creşterea presiunii intracraniene, hemoragie, pancreatită, insuficienţă renală acută, stop cardiac.
Intoxicaţiile cu Amanita phalloides apar după şase - douăzeci şi patru de ore. Apar apoi vărsături prelungite şi violente şi diaree, insotite de dureri abdominale severe, cu durata de o zi sau mai mult. De obicei, urmează o redresare aparentă. Cu toate acestea, în termen de câteva zile, ca rezultat al afectării rinichilor şi de insuficienţei hepatice, survine decesul. În ultimele ore înainte de deces, victimele au un sentiment de depresie intolerabilă! Supravieţuitorii necesită transplanturi de ficat.
Este responsabilă pentru 90% din intoxicaţiile fatale cauzate de ciuperci. Mai puţin de 1.8 uncii pot provoca vărsături, delir, colaps şi apoi moartea. Se spune că este o moarte oribilă.
În ciuda multor ani de cercetare detaliată a toxinelor pe care le conţine, nu există încă un antidot.
Larg răspîndite în întreaga Europă, A. phalloides cresc în păduri de foioase - stejar, castan, pin, mai puţin frecvent crește la conifere. Cel mai frecvent crește sub stejari, fagi, castan, mesteceni, carpen, dar și pini şi molizi. Crește vara şi toamna.
Pălăria este de culoare gălbui - măslinie, palid-gălbui, verde-oliv, adesea mai deschisă la culoare spre margini.
Suprafaţa este lipicioasă atunci când ciupercile sunt ude şi e uşor de cojit, o caracteristică asemănătoare multor ciuperci comestibile.
Are un voal parţial în jurul inelului de aproximativ 1 până la 1,5 cm. Tulpina este de culoare albă, cu o risipire de cenuşiu şi este de 8 - 15 cm lungime şi 1 - 2 cm grosime, cu un sac umflat la bază.
Mirosul a fost descris ca iniţial slab şi dulce ca mierea, dar apoi devine copleşitor, bolnăvicios-dulce şi inacceptabil.
Toxicitatea nu este redusă prin fierbere, congelare, sau uscare.
Se recomanda evitarea colectarii altor specii de Amanita, cu totul.
Confuzii
Întâmplător, aceste ciuperci toxice seamănă cu mai multe specii comestibile (mai ales cu ciuperca lui Cezar - Amanita Caesarea şi ciuperca de paie - Volvariella volvacea), frecvent consumate, crescând astfel riscul de otrăvire.
Amanita phalloides:
În Europa, alte specii colectate includ diverse ciuperci verzi din genul Russula - pâinișoare, şi Tricholoma -considerată periculoasă .
Russula heterophylla , R. aeruginea, şi R. virescens se disting prin carnea lor fragilă şi lipsa unei volve sau inel.
Alte specii similare includ A. subjunquillea, în estul Asiei, şi A. arocheae.
Simptomele otrăvirii
Au un gust plăcut și acest lucru, împreună cu întârzierea în apariţia simptomelor, o face deosebit de periculoasă.
Iniţial, simptomele sunt gastro-intestinale şi includ colici, dureri abdominale, cu diaree şi vărsături care pot duce la deshidratare, hipotensiune arterială, tahicardie, hipoglicemie. Aceste prime simptomele se remit două-trei zile după ingestie. O implicare mai serioasă duce la deteriorare hepatică cu icter, diaree, delir, convulsii şi coma, encefalopatie hepatică, insuficienţă renală, coagulopatii, creşterea presiunii intracraniene, hemoragie, pancreatită, insuficienţă renală acută, stop cardiac.
Intoxicaţiile cu Amanita phalloides apar după şase - douăzeci şi patru de ore. Apar apoi vărsături prelungite şi violente şi diaree, insotite de dureri abdominale severe, cu durata de o zi sau mai mult. De obicei, urmează o redresare aparentă. Cu toate acestea, în termen de câteva zile, ca rezultat al afectării rinichilor şi de insuficienţei hepatice, survine decesul. În ultimele ore înainte de deces, victimele au un sentiment de depresie intolerabilă! Supravieţuitorii necesită transplanturi de ficat.
Trimiteți un comentariu